O încercare de a defini sistemul ca putere informală din România și de a explica de ce reforma statului nu poate însemna doar schimbarea oamenilor, ci reducerea teritoriului pe care sistemul îl poate captura.
Când statul vrea să salveze o industrie… și ajunge să o piardă Există o idee care revine constant în discursul public românesc: dacă în Occident statul intervine în economie, atunci și la noi intervenția statului este, prin definiție, justificată. La prima vedere, argumentul pare solid. Numai că realitatea este mai nuanțată, iar diferența dintre succes și eșec nu stă în intervenție, ci în modul în care aceasta este făcută. În Franța, statul nu a evitat implicarea în industrie. A intervenit atunci când a considerat că anumite capacități sunt strategice, fie că vorbim de construcții navale, energie sau aeronautică. A făcut-o însă cu un obiectiv clar și cu mijloace concrete: capital, management stabil și o strategie pe termen lung. Rezultatul nu a fost conservarea artificială a unor structuri neviabile, ci consolidarea unor actori industriali competitivi la nivel global. Intervenția nu a fost un reflex politic, ci un instrument economic folosit disciplinat. ...