Posts

O analiză despre capcana în care intră partidele de dreapta atunci când încearcă să concureze PSD și AUR pe terenul promisiunilor populiste.

Capitalul străin nu este nici înger, nici demon. Diferența dintre investiții reușite și eșecuri istorice o face calitatea statului care negociază în numele cetățenilor.

În ultimele zile a circulat intens o știre aparent banală: fabrica de țevi fără sudură de la Roman, cunoscută în trecut ca Petrotub și mai recent parte din ArcelorMittal, a fost vândută către Interpipe, companie controlată de omul de afaceri ucrainean Victor Pinchuk. O tranzacție industrială clasică, ai spune. Un jucător global vinde un activ, alt jucător din același domeniu îl cumpără. Și totuși, reacția unei părți din spațiul public a fost previzibilă: „ne-au luat ucrainenii industria”, „noi îi ajutăm și ei ne cumpără”, „statul trebuia să intervină”. ...

Când statul vrea să salveze o industrie… și ajunge să o piardă Există o idee care revine constant în discursul public românesc: dacă în Occident statul intervine în economie, atunci și la noi intervenția statului este, prin definiție, justificată. La prima vedere, argumentul pare solid. Numai că realitatea este mai nuanțată, iar diferența dintre succes și eșec nu stă în intervenție, ci în modul în care aceasta este făcută. În Franța, statul nu a evitat implicarea în industrie. A intervenit atunci când a considerat că anumite capacități sunt strategice, fie că vorbim de construcții navale, energie sau aeronautică. A făcut-o însă cu un obiectiv clar și cu mijloace concrete: capital, management stabil și o strategie pe termen lung. Rezultatul nu a fost conservarea artificială a unor structuri neviabile, ci consolidarea unor actori industriali competitivi la nivel global. Intervenția nu a fost un reflex politic, ci un instrument economic folosit disciplinat. ...

De ce teoria conspirației COVID ar provoca râsul la Beijing Pandemia COVID a generat una dintre cele mai răspândite teorii conspiraționiste moderne: ideea unui experiment global de control social. Dar această teorie nu rezistă atunci când este comparată cu exemple reale de control social, precum China lui Mao sau regimurile autoritare contemporane. 1. Controlul social real: China lui Mao Când vorbim despre „experiment de control social”, nu trebuie să ne uităm la pandemie. ...

România are o problemă energetică reală. Facturile sunt mari, importurile sunt costisitoare, iar sistemul energetic național arată vulnerabilități clare în perioadele de vârf de consum. Până aici, toată lumea e de acord. Problema e că dezbaterea publică a identificat vinovații greșiți și evită sistematic întrebările cu adevărat incomode. ONG-urile plătite din exterior, gândacii protejați care blochează hidrocentralele, sârmele care lipsesc în centrul Europei, Bruxelles-ul care ne obligă să închidem minele — toate aceste narațiuni au un sâmbure de adevăr suficient cât să pară credibile, și lacune uriașe suficiente cât să fie periculoase. Periculoase nu pentru că apără ONG-urile sau Uniunea Europeană, ci pentru că distrag atenția de la cei cu adevărat responsabili de situația în care ne aflăm. ...

De ce am deschis acest blog și ce sper să găsesc aici.